Aş organiza un miting de protest împotriva ipocriţilor şi mincinoşilor patentaţi care intră în televizoarele noastre, în fiecare zi. Ţara asta sare la răscoală pentru orice. Aştept aşadar momentul când vom ieşi să răcnim în stradă până scăpăm de vulpoii, fandositele, prefăcuţii şi miorlăitele din lumea mondenă şi din tarlaua politică. Societatea sclipicioasă împroaşcă poporul cu divorţuri ridicole, nişte tochituri de bârfe şi fonfăieli menite să hipnotizeze opinia publică. Până mai ieri, zânele ocărau ziariştii pentru că au făcut publice mutrele amantelor care alterau ecosistemul familiei perfecte. Când materialele publicate cu ani în urmă s-au adeverit, aceleaşi zâne şi-au tras câte-o baghetă magică-n cap: f**k!. Apoi au susurat că problemele existau de mult, dar ele au suportat pelinul trădării, au preferat să icnească dezgustate de infamia domnilor. Toată lumea vrea să fie celebră, cu guşa plină de bani. Dar nimeni nu vrea să plătească preţul întreg pentru această pleaşcă. Atâta timp cât ţi se pupă târlicii cu emoţie, ţi se cer autografe şi ţi se spune că eşti cel mai frumos boţ de aur pe care l-a ouat planeta, ţi-e greu să treci la faza în care eşti tras de limbă, înghiontit cu întrebări şi pocnit cu divorţul în cap. Aşa că minţi până faci cârcei sub limbă, în opintirea disperată de a lipi cioburile. Oamenii de bună credinţă cască gura la teatrul ieftin improvizat de protagoniştii scandalurilor mondene sau politice. În inocenţa lor de fiinţe care au impresia că televizorul e o instanţă supremă a adevărului, cred orice văd pe ecrane. Olimpiada minciunilor e spectaculoasă, toţi maimuţoii luptă până la ultima aberaţie pe care o pot articula. Ne credeţi proşti? Da, evident. Într-un fel, nu sunteţi voi de vină, ne merităm soarta. Câtă vreme ipocriziile şi mitomania vor face audienţe triviale, fraieri ar fi să treacă la un registru mai uman, mai realist. Partidele şi