În centrul capitalei Letoniei se află un monument impresionant. Înalt de 42 de metri, are în vârf o statuie a Libertăţii. A fost construit în 1931 şi, pentru că onorează independenţa de stat a Letoniei, era cât pe ce să fie demolat în anii "puterii sovietice".
Zilele trecute eram în Riga, în concediu, cu soţia mea, şi admiram monumentul. Trebuie să fi fost o întreprindere cu adevărat naţională, pentru că în structura sa a intrat echivalentul a circa 200 de vagoane de cale ferată încărcate cu cupru, travertin şi granit, iar Letonia este o ţară mică (în prezent are două milioane de locuitori). Dar cel mai interesant lucru, cred, despre Monumentul Libertăţii din Riga este acela că a fost construit în întregime din donaţii private.
Ceea ce mă aduce la tema editorialului de astăzi. Încep cu o întrebare, pe care i-am pus-o şi soţiei mele la Riga. Care este cel mai mare monument construit prin subscripţie publică?
Noi am avut, prin 1886, celebrul "Daţi un leu pentru Ateneu!", care a asigurat o parte din fondurile pentru construcţia Ateneului Român. (Uimitor, amplasamentul a fost criticat pe atunci pentru că era... prea departe de centrul oraşului!).
Dumneavoastră care credeţi că este răspunsul?
Acum, desigur că multe depind şi de modul în care definim termenul "subscripţie". Este vorba strict de donaţii private? De acţiuni la o companie comercială cumpărate de investitori privaţi? - caz în care Canalul de Suez ar fi un posibil răspuns.
Eu vă propun acum un răspuns neconvenţional: Al Doilea Război Mondial. Mai precis, campania anglo-americană din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu cunosc un Monument al Libertăţii finanţat prin subscripţie publică mai grandios decât acesta.
Modul în care un război este finanţat nu face parte dintre subiectele cu mare priză la public. Cu toate acestea, este o temă importantă. Ne spune ceva
