Mi-l imaginez la varsta de sase ani. Nu e din cale afara de greu. Ma ajuta o fotografie, gasita din intamplare si facuta pe cand avea doi ani. In acea imagine ingalbenita un pic de patina timpului acel heruvim cazut pe ganduri se afla intre parintii sai tineri, frumosi ca niste zei. Mi-l inchipui neastamparat, cautand ceva de negasit impreuna cu straniul Iuliu Uroy, despre a carui viata nu se stiau prea multe in Berinta. Ce personaj de roman, mi-am spus, cand am aflat cateva intamplari cu acest nici savant, nici profesor, nici preot, nici sfant, si savant, si profesor, si preot, si, probabil, sfant. Ce noroc, Doamne, pe capul acelui pui de om! Invata cu Iuliu Uroy franceza, italiana, latina. Facea insectare. Sursa imagine: Augustin Buzura

Apoi, cum sa treci cu vederea lectiile de astronomie, facute pe viu, alaturi de invatatorul ce-l scotea din casa – spre necazul mamei sale, tarziu, dupa miezul noptii – pentru a-i arata constelatiile. Iuliu Uroy l-a salvat pe preotul satului atunci cand – abia veniti, dupa ce, in curtea bisericii, au facut tandari icoanele – rusii l-au pus la zid pe servul Domnului.

Azi acel pui cu privirea rasfoind cartea cerului noptatic, om in toata legea si puterea acestui cuvant, acel pui de altadata ce cauta, tinut da maina de invatatorul sau, constelatiile, devenit, el insusi, un Invatator, devenit un Magistru, tine de maina, metaforic vorbind, ucenici in arta romanului. Desigur, atunci cand nu-si tine de maina la propriu nepotii: Lara si Cristi. Descins in capitala Tarii din inima Maramuresului, azi acel pui de om e un barbat inalt, frumos, ce paseste in cea de-a treia tinerete. E unul din barbatii mari ai acestui neam, care a daruit literaturii romane un raft de carti, o buna parte (daca nu majoritatea!) din romanele d-sale – intre care Absentii, Orgolii, Fetele tacerii si altele – publicate in urma trecerii prin furcile caud