Rusia, între puterea blândă și loviturile diplomatice. Comentariu de Anne Applebaum în „Washington Post”.
Anne Applebaum pornește de la o remarcă făcută recent de președintele Statelor Unite Barack Obama în Grădina trandafirilor de la Casa Albă, anume că „Dreptatea face puterea, nu invers”.
Știm toți ce a vrut să spună președintele, scrie Anne Applebaum: în această eră a puterii, statele mari pot cîștiga prieteni nu prin folosirea forței brute, ci prin cărțile și filmele lor, prin economiile lor dezvoltate, prin inovațiile lor tehnologice și, mai presus de toate, prin idealurile lor inspiratoare.
Poate că asta e adevărat, uneori, continuă Anne Applebaum. Dar pentru cei cărora puterea blîndă li se pare dificil de mânuit, puterea brută le este încă la îndemână. Într-adevăr, în aceeași săptămînă în care președintele american făcea această afirmație în Grădina trandafirilor, evenimente la capătul celălalt al lumii dovedeau că puterea cu siguranță își poate face dreptate.
Chiar când atenția lumii era concentrată pe diplomația ruso-americană legată de Siria, la el acasă președintele rus Vladimir Putin dădea o mult mai discretă, dar potențial mult mai semnificativă, lovitură diplomatică. După trei ani de negocieri intense, Armenia, vecina Rusiei, era pe cale să semneze un acorde asociere și o înțelegere comercială cuprinzătoare cu Uniunea Europeană. Pe 3 septembrie însă, în plină criză siriană, guvernul armean a declarat brusc că renunță la întregul proiect. În loc să se alăture celei mai mari zone de liber-schimb a lumii și unora din cele mai dezvoltate democrații, Armenia a decis să se alăture Rusiei, Bielorusiei și Kazahstanului și a optat să intre în Uniunea vamală eurasiatică.
Nimeni nu pretinde, scrie în continuare Anne Applebaum în „Washington Post”, că Armenia a fost atrasă de puterea blîndă a Rusiei
