La ora când oamenii ascultau în direct elucubraţiile managerului general, câţiva oameni de bine ştergeau praful de pe scaunele stadionului din Berceni. Acolo va juca Steaua meciul cu Avântul Bârsana, în semn de respect pentru locuitorii din micuţa localitate ilfoveană şi de dispreţ faţă de proprii suporteri, faţă de adversari şi faţă de competiţie.
Nici Naţional Arena, nici Ghencea, ci Berceni. Ieşi pe la IMGB, mergi câţiva kilometri pe câmp, te intersectezi cu Centura, apoi intri în Berceniul propriu-zis, mai ai câţiva kilometri pe asfalt, faci dreapta, urci un deal şi dai de stadion. Frumuşel, cocheţel, cu nocturnă, dar al Berceniului din Divizia B, nu al Stelei, din Champions League.
Cu Bârsana nu s-ar fi umplut nici Naţionalul, nici Ghencea. Şi s-ar fi plătit aiurea nişte chirii, bani aruncaţi pe geam de o echipă amărâtă ca Steaua, care tocmai aşteaptă vreo 30 de milioane de euro de la UEFA, de la Tottenham şi de la Sevilla.La Berceni e rustic şi e ieftin, iar în viziunea finilor cunoscători de fotbal din Ghencea nişte nobody de la Bârsana nici nu meritau mai mult.
E bătaie de joc să aliniezi Steaua pe o arenă de două-trei mii de locuri, departe de orice mijloc de transport. E bătaie de joc faţă de adversari, care au muncit să ajungă aici şi care s-ar fi fălit toată viaţa că au călcat, ei, anonimii de la Bârsana, iarba de pe Ghencea. E bătaie de joc faţă de propriul blazon, faţă de proprii fotbalişti căraţi cu autocarul prin SAI şi arătaţi localnicilor ca ştiuleţii de Ziua Recoltei.
Acum doi ani am asistat la un Real-Alcorcon pe Bernabeu, terminat cu o grămadă la zero. Cu adversar modest, de ligă inferioară, dar pe Bernabeu. Nu cu 80.000 de oameni în tribună, ci doar cu vreo 25.000, dar pe Bernabeu! Nu la Getafe, nu la Coslada sau la alte Berceniuri de pe lângă Madrid, ci pe Bernabeu. Acolo era vorba de r
