Asasinarea unui activist anti-fascist în Grecia a determinat autorităţile de la Atena să vorbească inclusiv de interzicerea formaţiunilor de felul partidului de extremă dreapta Zori Aurii. Extremiştii greci sunt pe cai mari după alegerile de anul trecut, şi chiar au dat de înţeles că doresc să coopereze cu formaţiuni de acelaşi fel din Europa. Ce şanse politice, au acasă şi pe continent. De Aron Szele

Articol din FP România, ediţia nr. 34 (mai/ iunie 2013)

Grecia contemporană este un pol de disfuncţionalitate la nivel european: un stat aflat în colaps financiar, cu o societate profund dezbinată din cauza efectelor crizei economice. Ca o consecinţă a climatului haotic, scena politică greacă se reconfigurează de la fundamente, lăsând loc de afirmare unor noi formaţiuni şi partide. Multe dintre acestea se situează, însă, la extremele spectrului politic-ideologic. Pe lângă o extremă stângă (comunişti şi anarhişti) din ce în ce mai violentă, unul dintre partidele politice ce a transformat criza din Grecia în câştig electoral este mişcarea Zorilor Aurii.

Zorii Aurii (ZA) era o grupare obscură în viaţa politică din Grecia. Înfiinţată în 1983, de către cel care îi este lider şi acum, Nikos Michaloliakos, a vegetat timp de un deceniu, necontând în niciun scrutin electoral. La început, avea ca emblemă oficială o zvastică stilizată, iar Michaloliakos avea să explice că în acea perioadă mişcarea a „flirtat cu o serie de ideologii politice interbelice, incluzând fascismul şi nazismul”. În prezent, simbolul ZA este un meandru grecesc, ce aminteşte vag de simbolul nazist, iar, oficial, ideologia este una a „naţionalismului popular”. În anii ‘90, ZA a obţinut scoruri extrem de mici în alegeri, sub 0,11 şi 0,07% în 1994 şi, respectiv, 1996, iar când a candidat într-o coaliţie cu alte partide de extremă dreapta nu a primit mai mult de 0,75% din voturile grecil