Pentru Petru Cîmpian, primarul Certejului de Sus, orizontul său de aşteptare este măsurat de nivelul cianurii din barajul situat la 500 de metri de casa unde a copilărit. Pentru domnul primar, oamenii care protestează împotriva exploatării cu cianuri a aurului de la Roşia Montană sunt nişte “diabolici care bat în cap cu poveşti din astea.”

Ca dânsul, probabil, este şi majoritatea locuitorilor din Certej care, dupa spusele edilului, ar mănânca liniştită peşte din bălţile cianurate. Domnul primar demonstrează, într-un reportaj realizat de gandul.info, efectele benefice ale cianurii. Omul o dă pe glumă şi ne asigură că cianura ne face mai buni la pat.

Între a muri din sărăcie şi a mînca peşti cu cianură, cei 3000 de locuitori din Certejul de Sus preferă varianta a doua. Aici, după spusele domnului primar, rata şomajului depăşeşte 35%, iar 15% din locuitorii comunei au luat calea străinătăţii sau a marilor oraşe din cauza lipsei de perspectivă.

Atunci când ieşi din Bucureşti şi o porneşti spre oraşele unde au existat odinioară, spre exemplu, marile combinate siderurgice construite de Ceauşescu este ca şi când ai intra într-un univers paralel părăsit de substanţa vie. Valorile şi aşteptările acestor oameni sunt cu totul diferite faţă de ale celor care ies în stradă şi se declară împotriva proiectului Roşia Montană. Aşa cum pentru locuitorii din Certej protejarea mediului poate părea un moft prea scump şi prea îndepărtat de masa de la prânz.

Sărăcia şi dorinţa de îmbogăţire te împing deopotrivă la gesturi extreme. Ambele se unesc, acum, în fostele zone de exploatare minieră. Dacă ar fi pus să aleagă între a cumpăra ghetuţe la copil pentru că vine iarna şi a sfârşi îmbolnăvit de cianuri exploatând aur pentru marile corporaţii, un părinte din zonele miniere nici nu mai stă pe gânduri.

Ceea ce domnul primar a fost incapabil să spună este că aceş