Preot loan ŞTEFĂNESCU

M-a întrebat cineva, cu ani în urmă, ce pildă sau ce eveniment real din Sfânta Evanghelie îmi place mai mult. Pentru că nu mă gândisem niciodată la aşa ceva, îmi amintesc, nu am putut răspunde pe loc. Întrebarea m-a urmărit însă, multă vreme, până ce, prin repetate lecturi din Sf. Evanghelie, mi-am dat mie însumi un răspuns. Răspunsul este: vindecarea celor zece leproşi.

Desigur, sunt multe locuri în Sfânta Evanghelie pe care le găsesc emoţionante sau pline de conţinut duhovnicesc, dar eu m-am oprit la această pildă, care mi se potriveşte mai mult mie.

În primul rând, sunt şi eu lepros, din cauza multelor mele păcate. Într-un fel sau altul, direct sau indirect, cu gândul, cu cuvântul sau cu lucrul, dar cu ştiinţă şi cu voie liberă, nu este păcat pe care să nu-l fi făcut şi mi s-ar cuveni să fiu lepădat şi eu ca un lepros.

În al doilea rând, ca şi cei zece leproşi, fără pocăinţă, fără să cad în genunchi, fără insistenţă, nu fac decât să-i cer cu îndrăzneală: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”

În al treilea rând, pentru că simt cum singur nu sunt în stare să fac ceva pentru a întoarce mila lui Dumnezeu spre mine, dar nădăjduiesc că, împreună cu alţii, păcătoşi, poate, ca şi mine, voi primi mila lui Dumnezeu alături de ei, pentru rugăciunile mai vrednice ale vreunuia dintre ei care se roagă şi pentru mine într-o rugăciune colectivă, ca şi a celor zece leproşi: “lisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!”. Este nădejdea cu care intru de fiecare dată în biserică pentru a sluji la Sfântul Altar.

În al patrulea rând, ca şi cei zece leproşi, m-am bucurat din plin de mila lui Dumnezeu, Care, pentru rugăciunile făcute de alţii pentru mine, şi-a plecat El urechea şi la nevrednicele mele rugăciuni şi m-a cercetat, m-a ajutat ori de câte ori am avut nevoie. Chiar dacă nu a făcut p