Am fost, în două rînduri, la mitingurile împotriva exploatării aurului de la Roşia Montană. Am vrut să mă conving cu ochii mei cine sunt cei care au ieşit în stradă, într-o Românie cu care mă consolasem drept letargică. Şi mai important era să aflu ce vor aceşti oameni, care a fost resortul care i-a împins de la spate să ocupe centrul Capitalei, într-un număr atît de mare.

Am constatat cu satisfacţie că mesajele anti-capitaliste, anti-corporatiste, extremiste sunt marginale. În vremuri de criză economică, cu un stat român epuizat de corupţie endemică şi deprofesionalizare, extremismul de orice tip (economic, xenofob etc.) poate prinde aripi şi genera dezechilibre sociale periculoase. Nu este, însă, cazul. Dorinţa principală a protestatarilor este respectarea legii. "Nimeni nu e mai presus de lege", pare a fi motto-ul străzii. Politicienii în primul rînd. Un mesaj în esenţă liberal. Capitalist.

Majoritatea protestatarilor sunt sensibili şi la respectarea mediului, însă aceasta este o preocupare secundară. Principalul scop este împiedicarea guvernanţilor de a transforma o afacere periculoasă pentru mediu, într-o mega-escrocherie, comparabilă cu alte ţepe post-decembriste celebre. "Îngenuncheaţi în faţa legii!" stă scris pe multe pancarte pe care le-am văzut în centrul Capitalei. Protestatarii vor, în primul rînd, întărirea statului de drept. Foarte bine. Sunt întru- totul de acord.

Mi-am adus aminte de vara fierbinte a anului 2012, când statul de drept a fost într-un real pericol. Poate cel mai mare de după Revoluţie. Atunci nu a fost salvat de manifestaţiile de stradă din România, ci de protestele şi intervenţia energică a partenerilor occidentali ai României. La acea vreme, strada a fost inertă. Nimeni nu a cerut respectarea jocului democratic. Doar o masă restrînsă de lideri de opinie din România au manifestat, prin studiourile de televiziune, împotr