Maniera în care Germania va dori să modeleze evoluțiile din UE în plan politic și economic devine o întrebare extrem de importantă și din perspectiva României.
Triumful electoral al Angelei Merkel era, de fapt, așteptat de toată lumea. Nu e surprinzătoare nici măcar dimensiunea acestuia. Toate sondajele de opinie preelectorale creditau CDU/CSU cu un scor în jur de 40 de procente. Este în bună măsură o victorie personală a actualului cancelar care, în cazul unor alegeri directe, ar fi câștigat cu ușurință din primul tur, cu un sprijin care transcende liniile simpatiilor tradiționale de partid. Cu toate acestea, The Economist vorbește de o victorie dulce-amară, pentru că Angela Merkel trebuie să găsească un partener de guvernare, în condițiile în care cel actual, liberalii germani, nu au intrat în parlament, iar SPD pare destul de reticent să accepte din nou, ca în 2005, o formulă de mare coaliție (deși majoritatea observatorilor sunt de părere că până la urmă vor fi nevoiți să o facă).
Toate acestea ne fac să uităm că Germania rămâne totuși o țară cu o stângă extrem de puternică, în care procentele adunate ale SPD (26%), verzilor și foștilor comuniști, Die Linke, care împreună au obținut 17 procente, le egalează pe cele obținute de CDU/CSU. E drept, e o stângă neuniformă, cu un SPD moderat, în timp ce verzii și Die Linke sunt adepții unor poziții adesea extreme, pregnant anticapitaliste și antiamericane. Faptul că ultimele două partide au pierdut capital electoral față de ultimele două alegeri e mai degrabă o chestiune de conjunctură, un rezultat al faptului că pozițiile publice și politicile adoptate de Angela Merkel au ocupat parțial, de o manieră moderată, acest teritoriu în domenii precum energia nucleară și politica externă.
Germania are o pondere de 20 de procente în PIB-ul Uniunii Europene și este responsabilă pe
