Coană Marie, azi făcuşi suta! La mulţi ani e un fel de a spune. Ai să exişti cât va fi şi poporul român. Mă adresez Măriei Tale ca unei regine. Deşi, acum la noi nu e mare lucru să fii Regină.
S-a umplut ţara de regi, regine, împăraţi şi... proletari miliardari... dai cu tunul să găseşti o bulibaşă, prăpădită. Poporul pentru care ai cântat nu te-a uitat. Cântecele dumitale sunt sfinte.
Dar ca orice lucru sfânt, din ce în ce mai greu atinse. Căci, devenind o clasică a folclorului, nu mai eşti la modă, nu mai ai „trend"... Folclorul, muzica populară se sufocă de un gen nou, păgubos, anti-cultural şi anti-românesc numit manele. Orientalisme. De genul celor aduse de Anton Pann, dar duse la paroxysm prin vulgaritate. Simpliste fără conţinut. Apă de ploaie.
Ca cântecili dă cretini şi înapoiaţi. Ceva ce, existenţial - greu cuvânt -, se reduce la „banii mei - dujmanii mei...". Să vezi matale olteanu' cu moldoveanu' şi ardeleanu' dând duios din buric... şi unduindu-şi bucili ca cadâneili-n inima Fanarului...
Popor minunat... ai lăsat. Bine că l-ai lăsat, nu prea te mai merită el. Doar intelectualii te preţuiesc. Eşti în fonoteca de aur radio şi tv; eşti preţuită şi păstrată la „Tezaur folcloric" o emisiune tv ţinută din secolul trecut de o iubitoare a mata: Marioara Murărescu.
O actriţă, Adriana Trandafir, te întruchipează cu măiestrie într-o piesă memorabilă. La Radio România cineva a scris despre viaţa dumitale un serial.
Acum, o altă Marie, o folkistă - nu ai apucat mata chestia asta cu folkul, dar e de bine - te omagiază printr-un recital. Da, coană Marie, ceea ce a mai rămas din intelectualii neepuraţi de economia de piaţă sălbatică te mai iubesc... Aşa cum te-a iubit şi preţuit Nicolae Iorga. Sau Constantin Brâncuşi, despre care se spune, nu că te-a iubit, ci te-a adulat. Dar o meritai. Şi ca femeie frumoasă, olteancă temperamental
