cincisprezece ani, în România, într-o formă din ce în ce mai agresivă, funcţioneză aşa numita Instituţie a Drepturilor de Autor. Care ar trebui să fie supravegheată de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, O.R.D.A. Între O.R.D.A. şi creatori, pe de o parte, şi între O.R.D.A. şi plătitorii de drepturi de autor, pe de altă parte, se înterpun mai multe ONG-uri.
Unele dintre acestea s-au transformat în adevărate maşinării infernale de pradă. Miza este uriaşă. Ea se ridică, pe an, la circa 100 de milioane de Euro. Unde ajung banii plătitorilor, de vreme ce la creatorii şi păstrătorii de artă nu ajung? Ce e de făcut?Aşa cum am afirmat şi în declaraţia politică pe care am făcut-o azi în Senatul României, artiştii cu adevărat reprezentativi pentru această ţară, veritabile monumente în viaţă ale culturii noastre, încasează anual sume de batjocură. Iată, Ion Lucian a încasat într-un an întreg, din dreptul de autor, 169 de lei, iar Maia Morgenstern 834 de lei. În schimb, sume uriaşe sunt încasate de artişti cvasinecunoscuţi. Sau, în orice caz, personalităţi care au făcut şi fac mult mai puţin pentru cultura română. Cum ar fi de pildă, ca să dau numai două exemple, Călin Goia sau Stelian Oliver, care au primit aproape 560.000 şi respectiv aproape 550.000 de lei. Tot pentru drepturi de autor.
Suma de circa 100 de milioane de Euro este strânsă de cele câteva ONG-uri care acţionează pe piaţă de la televiziuni, posturi de radio, societăţi de cablu, de taximetrie, de la hoteluri şi pensiuni, de la baruri şi restaurante etc. Toţi aceştia plătesc procentual, în funcţie de cifra de afaceri. Numai că foarte mulţi dintre plătitori abia îşi duc zilele. Nu au profit sau sunt chiar în pierdere. Şi, totuşi, împreună asigură anual un buget colosal de circa 100 de milioane de Euro.
Numai o mică parte din aceşti bani sunt distribuiţi, în realitate, artiştilor. O altă par