Benjamin Fondane – Opere XIV. Baudelaire şi experienţa abisului, traducere din limba franceză de Ion Pop şi Ioan Pop-Curşeu, ediţie critică de Ion Pop, Ioan Pop-Curşeu şi Mircea Martin, studiu introductiv şi sinopsis al receptării de Mircea Martin, prefaţă de Monique Jutrin, postfeţe de Ioan Pop-Curşeu şi Dominique Guedj, Editura Art, Bucureşti, 2013, 614 pag.

Oricât de surprinzătoare, decizia editorilor de a publica, după volumul I al ediţiei critice Benjamin Fundoianu/ Benjamin Fondane, volumul al XIV-lea în locul celui de-al II-lea, are cel puţin două explicaţii valide.

Prima ne este furnizată în Notă asupra ediţiei: întrucât Fundoianu este un autor bilingv, operele franceze trebuie publicate în paralel cu cele româneşti, iar Baudelaire şi experienţa abisului, deşi ultima (şi nefinalizată de autor), are prioritate întrucât n-a mai fost până acum tradusă în româneşte.

Cea de-a doua se configurează post-lectură: avem de-a face cu un Fondane testamentar, care strecoară, în exegeza lui Baudelaire, propria filosofie de existenţă şi propriile-i convingeri cu privire la rostul artei. Publicarea acestei ultime cărţi acum, la începutul ediţiei, are rostul de a furniza cititorului prolegomenele operei ulterioare, atât ale celei româneşti, cât mai ales ale celei franceze.

Baudelaire şi experienţa abisului este o carte cu un destin aparte în biografia, oricum stranie şi convulsionată, a lui Fundoianu. Încheiată la începutul lui 1944, ea nu a fost totuşi desăvârşită de autor, deoarece Fondane, se ştie, avea să fie arestat la 7 martie, deportat la Auschwitz în 30 de mai şi asasinat, în sinistrul lagăr nazist, în 3 octombrie 1944, lăsând textul fără revizuirea intensivă care precedase tipărirea cărţilor sale anterioare. Avea să fie editat în 1947, sub îngrijirea soţiei Geneviève şi a prietenului Boris de Schloezer, principiul aplicat de ace