Dupa ce in ultimii ani aproape toata presa romaneasca a fost cumparata de actionarii de la Gold Corporation (GC), iata ca s-a ajuns intr-un punct critic in care orice reclama de sustinere nu are decat efectul unei frectii cu solutia Diana la un picior de lemn.

Politicienii iresponsabili s-au impartit in zeci de tabere, cei care au sustinut proiectul un deceniu si ceva (dand sperante investitorilor), acum se trag pe fund, liberalii si social-democratii au ajuns in pragul despartirii, Ponta s-a dus in mina sa-i scoata la lumina pe ortacii blocati benevol, parlamentarii si-au tras o comisie, societatea romaneasca s-a fracturat in doua - pro si contra Rosia Montana.

Mai rau nici ca se poate pentru o Romanie care bajbaie incercand sa iasa din tunelul intunecos in care a intrat dupa 89. Adeptii proiectului ne prezinta binefacerile ce se vor revarsa asupra tarii, „expertii” calculand deja cati kilometri din autostrada Transilvania se vor construi din banii varsati la buget. Niciunul nu ne spune ca exploatarea zacamantului va dura vreo 16 ani, asa ca multi dintre noi vom circula pe alte autostrazi, supravegheate de ingeri si pavate cu foarte multa verdeata.

Bucurestenii (ei sunt cei mai multi) marsaluiesc saptamanal pe bulevarde impotriva proiectului si a guvernantilor, o parte dintre ei motivati de cei care vor sa-i alunge pe canadieni in speranta ca, dupa ce spiritele se vor linisti,vor prelua ei afacerea. Deocamdata cel mai important lucru este ca lucrarile sa fie oprite, apoi vor mai vedea. Angajatii de la GC protesteaza cum stiu ei mai bine, adica merg in mina si nu mai ies cateva zile, mototolindu-si echipamentul nou-nout cu care i-au dotat administratorii.

Daca stai sa-i asculti cum se milogesc de cativa ani pe micile ecrane, implorandu-i pe guvernanti sa-i lase sa munceasca in mina, ca ei numai asta stiu sa faca de pe