Indolenţa unor bugetari nu este un lucru străin nimănui. Zilele trecute, am trăit-o pe pielea mea în timp ce eram cu câteva treburi de rezolvat la Finanţe. După ce o funcţionară de la un ghişeu (destul de amabilă) mi-a explicat ce aveam de făcut pentru a obţine un document, am ajuns la Registratură, unde trebuia să înregistrez acel act. În faţa mea era o doamnă simplă, probabil de la ţară, care avea nevoie de un număr de înregistrare pentru a obţine un act necesar ca să ia ajutor de şomaj. Doamna din spatele ghişeului îi ia foaia din mână şi îi zice pe un ton răstit. ”Veniţi vineri!”. Umilă, doamna din faţa mea îi spune că are nevoie de acel document joi, dar funcţionara se mai răsteşte o dată la ea şi strigă: „Următorul!”.
Eu, aceeaşi poveste. Trebuia să iau un număr de înregistrare. Funcţionara îmi trage foile din mână, fără ca eu să mai pot reacţiona şi mi se răsteşte, în timp ce mi-a aruncat cea de-a doua foaie. „N-am nevoie de două foi, ci de una, nu-mi umpleţi mie capul cu altele!”. Dau să-i explic, calm şi frumos, că de fapt dumneaei mi-a tras foile din mână, dar nu mă bagă în seamă şi-mi zice: „Veniţi joi!”. Am încercat să îi explic că eu am nevoie urgentă de acele acte în cursul acelei zile şi că nu mi se pare că ar avea nevoie de încă două zile pentru a-mi pune o ştampilă şi a trece câteva cifre pe ea. Deodată, doamna de la ghişeu, îmi aruncă o privire plină de scârbă şi-mi zice: „Auzi, nu-mi faci tu mie programul!”.
În cele din urmă, am reuşit să obţin ceea ce aveam nevoie în ziua respectivă, dar am rămas cu un gust amar...
Indolenţa unor bugetari nu este un lucru străin nimănui. Zilele trecute, am trăit-o pe pielea mea în timp ce eram cu câteva treburi de rezolvat la Finanţe. După ce o funcţionară de la un ghişeu (destul de amabilă) mi-a explicat ce aveam de făcut pentru a obţine un document, am ajuns la Registrat