Doi soldați români au plătit acum două zile cu sacrificiul suprem angajamentele României pe teatrele internaționale de luptă. Li se cuvine veșnică recunoștință din partea noastră și creștinescul ”Dumnezeu să-i ierte!” Dar jertfa lor nu a fost doar pentru România, ci pentru toate statele angajate în lupta împotriva terorismului. De fapt, soldații români mor pe câmpuri de luptă străine mai mult pentru binele altora decât pentru al nostru, pentru că România este în acest conflict asimetric un combatant pentru probleme care nu o privesc în mod direct. Acest lucru nu înseamnă că țara noastră nu trebuie să-și îndeplinească angajamentele internaționale, dar înseamnă în mod cert că țările care beneficiază de pe urma sacrificiului românesc au datoria să fie respectuoase atunci când vorbesc despre România. Politicienii europeni care au transformat românii în țap ispășitor al problemelor UE și care ne folosesc pe rol de sperietoare aducătoare de voturi ar trebui să se uite la prețul de sânge plătit de această țară pentru binele întregii Europe. Înainte de a ne descrie ca pe niște bande de criminali și ca pe niște invadatori al căror acces pe piața liberă a muncii din UE trebuie oprit, politicienii demagogi din unele țări europene ar trebui să se reculeagă la mormântul udat de lacrimi al soldaților noștri uciși prin locuri uitate de Dumnezeu pentru liniștea întregii Europe. Este profund nedrept ca memoria eroilor noștri să fie întinată de campanii electorale în care românii sunt înfierați și transformați în ținte publice pentru a ascunde nereușitele politicilor interne ale unor state. România trebuie să fie respectată pentru felul în care contribuie la binele și pacea continentului, iar nu mânjită cu acuze nedrepte de oameni care nu au văzut în viața lor cum arată un teatru de operațiuni în care soldații români își riscă viața în fiecare zi. Nu cred că cerem prea mult dacă ne ex