Pe lângă informaţiile oferite de izvoarele orale ale urbei Tulcea – în care toată lumea cu­noaşte pe toată lumea – şi în special informaţiile oferite de doamna Chilina Reva, cercetările în arhive ne-au confirmat o parte din informaţii, mai ales cele de ordin economic: familia Avramide era proprietara unei mori şi a unei fabrici de cherestea.

Primul dintre documentele pe care le prezentăm se referă la acordul pe care-l primeşte Alexe Avramide din partea autori­tăţilor locale, pentru a-şi reconstrui fabrica de cherestea şi moara.

„Consiliul de Igienă Nr. 3531

Judeţul Tulcea 27 Mai 1919

Nr. 167

Domnule Prefect,

Cererea domnului Alexe Avramide însoţită de actele respective (Autorizaţia Consiliului de igienă) şi înregistrată la Nr. 120 (biroul consiliului de igienă) prin care solicită şi se permite reconstruirea şi punerea în funcţio­nare a fabricii de cherestea şi moară pentru măcinat cereale, situată în oraşul Tulcea, strada Isaccei în apropierea malului Dunării, supunându-se în deliberarea Con­siliului de Igienă al acestui judeţ, în şedinţa de la 20 mai a.c., am onoarea a vă face cu­noscut că, con­siliul a opinat şi dumneavoastră aţi aprobat, a se permite domnului Alexe Avramide, să reconstruiască şi să pună în funcţionare fabrica de cherestea şi măcinat cereale, tot pe locul pe care a funcţionat vechea instalaţiune cu resctricţiunea prevă­zută de articolul 74 din Legea sanitară, după normele stabilite de Consiliul de Igienă, în mai sus menţionata şedinţă, pentru indus­triile insalubre de clasa a III a (Categoria Mori de măcinat cereale) şi anume:

1.Ogrăzile morilor unde staţionează căruţele să fie pietruite

2.Să aibă pompă pentru incendiu

3.Interiorul morilor să fie pavat fie cu ciment, piatră, cărămidă, ori duşumea de scândură

4.Morile instalate lângă cursul apelor curgătoare care traversează satele, proprie­ta­r