Deşi vara este în pragul prăbuşirii sale, împinsă din spate de septembrie, o curioasă întâmplare face să găsesc în sertar, ca o salvare în aşteptarea evenimentelor de toamnă din galeriile de artă, un text scris în luna martie a.c.; Iată-l!
Un foarte interesant studiu, semnat de Joanne Morra şi intitulat Utopia pierdută: alegoria, ruinele şi turnurile Babel ale lui Pieter Bruegel, îşi propune un exerciţiu de hermeneutică asupra a două lucrări ale artistului flamand. Înainte de a intra pe fondul problemei, ţinem să facem precizarea că Pieter Bruegel cel Bătrân a trăit şi a lucrat, mai ales în perioada imediat următoare aplicării Reformei, în provinciile germanice şi în Ţările de Jos. Pe scurt mai notăm că Biblia tradusă în acea vreme din latineşte în germană de către Martin Luther, în mai puţin de trei ani, reprezintă un eveniment epocal pentru Europa creştină, dar mai ales pentru Germania, pentru că textul cărţilor sfinte este adus în limba germană, semnificând prin aceasta, în prima ipostază, accesul direct la textul biblic, iar pe un alt plan, mai subtil, are loc punerea în direct a credinciosului cu Divinitatea, prin propunerea altei forme de structură a instituţiei ecleziastice. Mai notăm că noul text al Bibliei propus de Martin Luther este şi primul text care marchează începutul limbii germane ca limbă literară oficială. Revenind la subiectul nostru, în ce-l priveşte pe Pieter Bruegel cel Bătrân, un adept al artistului Hieronymus Bosch, a cărei predispoziţie către alegorie este binecunoscută, alegerea ca temă de lucru, înfăţişarea construcţiei Turnului Babel în două ipostaze total diferite una faţă de alta are tâlcul său. Una dintre lucrări, cea cunoscută ca fiind Turnul Babel de la Viena, este marcată de prezenţa tutelară a regelui care comandase această gigantică întreprindere, cu trimitere directă la Nimrod, pomenit în Geneză ca fiind cel care a î
