Nea Gigi a descătuşat energiile la Dinamo. Energiile negative

Pierduse vestiarul. În lirica nu foarte sosfisticată a fotbalului, asta înseamnă că un antrenor şi-a înstrăinat jucătorii. Atît de tare încît aceştia au sfîrşit prin a-l detesta. Cum se ajunge la o astfel de situaţie? Din lipsă de autoritate sau din prea multă autoritate, nu e cale de mijloc. Gigi Mulţescu mergea pe a doua variantă, spun fără excepţie cei care au lucrat cu el. Bine, bine, şi e musai să-i credem? Nu, dar e normal să asculţi şi să înţelegi. Poate unii îi voiau răul, posibil că alţii nu-l înghiţeau că îi alerga prea mult. Poţi să îi suspectezi de nesinceritate pe cîţiva, dar pe toţi?

Nu îi reproşau neapărat că nu este prietenul lor, al fotbaliştilor. Îi deranja că le vorbea dur şi îi certa. Ba chiar că se bucurau peste măsură la golurile marcate. Făcea anchete să descopere cine era cîrtiţa din vestiar care dădea informaţii “clasificate” presei. Bunăoară formula de echipă pentru următoarea partidă. Aşa stînd lucrurile, orice antrenor care se află într-o relaţie tensionată cu grupul fotbaliştilor are prudenţa să îşi asigure sprijinul şefilor. Nu să le fie tovarăş de şpriţuri, dar să beneficieze de încrederea lor. Kamikaze, nea Gigi nu ascundea însă frecuşurile conducătorilor clubului. Le trimitea mesaje neechivoce şi ostile prin conferinţele de presă. Oamenilor care îl angajaseră. Pricepuţi sau nepricepuţi în ale fotbalului, exponenţi plini de ei ai spiritului cooperatist sau corporatist, Constantin Anghelache şi Ionuţ Negoiţă se gîndiseră la un moment dat la el, la Gigi Mulţescu. Bănuiesc că nu îl numiseră antrenor la Dinamo doar să-l compromită. Are şi perversitatea nişte limite.

Mulţescu pleacă de la Dinamo supărat. Cătrănit, încruntat. Convins că nu a fost lăsat/sprijinit să-şi ducă treaba la capăt. Urmărit de gîndul că a fost cumva şi sabotat. Pleacă şi lasă în urmă de