Iată, după trei decenii, Tetralogia wagneriană „Inelul niebelungului” a putut fi reascultată de melomanii bucureşteni, de publicul larg. Tot în versiune de concert. De această dată realizată de un efectiv extins de muzicieni berlinezi membri ai Orchestrei Radio din capitala federală a Germaniei.

Muzicieni au fost conduşi de marele şef de orchestră Marek Janowski, un veteran al baghetei, un specialist al repertoriului postromantic german şi austriac.

Li s-a alăturat o echipă internaţională de solişti, la rândul lor specialişti de nivel de excelenţă ai repertoriului wagnerian, artişti în compania cărora au evoluat şi câţiva cântăreţi români cunoscuţi publicului nostru.

Ediţia actuală a Festivalului împlineşte astfel un mare deziderat; anume, realizarea în spaţiul vieţii noastre muzicale a celei mai importante, a celei mai extinse capodopere a teatrului liric din toate timpurile, anume drama muzicală Inelul Niebelungului; este o lucrare de colosale proporţii datorată unuia dintre marile genii ale creaţiei muzical-dramatice din toate timpurile. Comportă patru lucrări muzical-dramatice distincte - Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried, Amurgul zeilor, opere ce au la bază o mitologie în parte asamblată de Wagner însuşi, în parte preluată din fondul tradiţiilor populaţiilor din Nordul continetului european.

Aurul, goana după bogăţii, după putere, anulează datele esenţiale ale fiinţei umane, viciază sentimentul cel mai de preţ al omului, sentimentul iubirii, ne spune Wagner în cea mai importantă operă a sa. Iar aceasta deşi el însuşi a iubit bogăţia şi puterea, sacrificând iubirea şi prietenia celor din jur. Pentru a-şi promova ideile, creaţia, marcate indiscutabil de semnul genialităţii. Geniul devine astfel scuzabil sau doar explicabil? Iată o întrebare care persită. Deşi am învăţat să facem distincţia între valoarea operei şi datele de caracter ale au