Cu prilejul deschiderii stagiunii de concerte 2013-2014, la Filarmonica „Banatul” Timişoara, primul concert va fi condus de la pupitrul dirijoral de maestrul Gheorghe Costin, vineri, 4 octombrie, de la ora 19.00.
Astfel, organizatorii oferă iubitorilor de muzică reascultarea unei opere monumentale a marelui Giuseppe Verdi — „Recviemul”.
Unul dintre cei mai severi critici ai lui Verdi, Hans von Bülow, când a ascultat pentru prima dată lucrarea, în 1874, spunea că este un deşeu. La scurtă vreme, după ce a reascultat lucrarea, i-a trimis lui Verdi o scrisoare de iertare, în care-şi punea cu umilinţă cenuşă în cap. Acum spunea tuturor că Recviemul este una dintre cele mai măreţe lucrări ale secolului XIX.
Un eveniment care l-a impresionat profund pe Verdi a fost moartea lui Alessandro Manzoni, pe care l-a stimat enorm, la 12 mai 1873. I-a cinstit memoria compunând o lucrare izvorâtă din inimă. De ce este celebră această lucrare? Nu pentru că a avut încă de la premiera din 22 mai 1874, în biserica San Marco din Milano, un succes fabulos, pe care-l întâlnim şi azi oriunde este cântat, ci pentru că această messă funebră nu este una tradiţională, nu are un limbaj pe care-l găsim la alte lucrări ale genului. Este o lucrare romantică, cu puternice contraste, multă expresivitate, toate stârnind emoţii puternice.
Verdi nu se poate disocia aici de marele creator de operă. Toate cele 7 secţiuni ale liturghiei compuse de Verdi, unele dramatice, sumbre, înfricoşătoare, pline de energie, altele luminoase, contemplative, pure, creează multe emoţii, trăiri intense. Forma de suită, tipică liturghiei catolice, este depăşită, Verdi legând părţile prin repetarea unor fragmente mai importante.
Trebuie menţionat că secţiunea conclusivă Libera me a fost compusă în 1868, la moartea lui Gioacchino Rossini, când Verdi a propus ca mai mulţi compozitori italieni
