O notă din ultima pagină a gazetei „Moldova Suverană” anunță că Ion Druță a împlinit 85 de ani, precizând că „reputatul scriitor moldovean s-a stabilit de mai mulți ani la Moscova”. Când același Druță împlinea 60 de ani (1988), toată presa din Chișinău și din raioane publica pagini întregi, dacă nu și numere în totalitate omagiale. Acum, sărbătorirea e mai surdinizată. Deși s-au păstrat adresările respectuoase de altă dată („îndrăgitul scriitor”, „maestrul”, „marele prozator și dramaturg” etc.), nu se mai regăsește entuziasmul debordant al aniversării din 1988. Atunci, am izbutit să duc la Chișinău (primul turneu în capitala Republicii Moldova al unui teatru românesc după mai multe decenii!) Naționalul ieșean cu una dintre cele două piese ce i le jucam lui Druță în aceeași stagiune.

O singură dată, în istoria Naționalului, un autor a avut două sau mai multe piese pe afișul aceleiași săptămâni: în 1912, când a fost omagiat Caragiale. Aproape zeificat, Druță era întâmpinat pretutindeni cu ștergare și colaci, televiziunea nu mai contenea cu transmisii în direct și emisiuni omagiale, școlile, grădinițele, universitățile arboraseră marele pavoaz cu poza sărbătoritului în centru – într-un cuvânt, evenimentului i s-au dat proporții de-a dreptul mitice! Facem și precizarea absolut necesară că manifestarea prețuirii și respectului era sinceră și n-avea nimic comun cu festivitățile de carton în care se mima „dragostea nețărmurită”, totdeauna asociată cu firitisirea „fratelui mai mare”. Dimpotrivă: scrierile lui Druță întrupau și susțineau nădejdile basarabenilor în regăsirea de neam și limbă, festivitățile aniversare rezonând puternic în contextul aspirațiilor de redeșteptare națională.

S-a scurs un sfert de veac, iar azi s-ar cuveni să ne amintim zicerea populară basarabeană „A trecut baba cu colacii!” Intuind, probabil, scăderea generală a tonusului, sărbători