Am ”aterizat” ieri pe strada George Coşbuc din Focşani, una dintre cele mai scurte străzi din municipiu. Fiind prima stradă care ”taie” perpendicular strada Popa Şapcă, George Coşbuc are vreo patru blocuri, un bar şi un magazin mixt. La ora „vizitei”, strada era cuprinsă de lumina caldă a soarelui de toamnă, linişte şi frunze galbene şi ruginii. Multă vegetaţie, de o parte şi de alta a străduţei, copaci înalţi cât blocurile de trei etaje, dar şi grădini, majoritatea neîngrijite, cu aspect de sălbăticie, cu garduri vii, trandafiri şi alte ierburi crescute la întâmplare.

Strada, care poartă numele unuia dintre cei mai mari poeţi români, a fost peticită de curând şi este circulabilă. Trotuarele nu sunt în starea cea mai bună, pe acolo pe unde se poate trece, restul fiind ocupate de parcări sau de maşini parcate. De altfel, o problemă în zonă sunt şi locurile de parcare, pe care se ”bat” vecinii, din cauza lipsei trasării corespunzătoare a acestor spaţii.

Cele câteva blocuri, de trei etaje, sunt parţial reabilitate termic, colorate în alb, crem sau portocaliu, au balcoanele închise şi un aspect general de curat. Nu acelaşi lucru se poate spune şi dacă mergem pe stradă, unde, la câte un colţ, tronează câte un morman de frunze şi gunoaie. Am intrat într-o scară, vopsită în crem-gălbui, destul de curată în rest, unde am descoperit, într-un colţ, o ”mostră” a spiritului estetic al unor locatari: o măsuţă acoperită cu o muşama crem, pe care este aşezată o vază cu flori mari din plastic, galbene, albastre şi roşii, vegheată de un tablou, sprijinit de perete, în acelaşi stil.

Ies din scară şi, în spatele blocului, o parcare măricică, în formă de ”U”, cu un spaţiu verde destul de generos, unde sunt amplasate două mese din piatră, care servesc, cel mai probabil, drept loc de joacă pentru copii. În rest, un loc de joacă amenajat nu există pe ac