Repere biografice. Pentru că familia sa a avut suficiente resurse pentru a-i susţine educaţia, Luther a urmat din 1501 până în 1505 cursuri de drept la universitatea din Erfurt, dar în urma unei revelaţii divine a hotărât să se facă preot, intrând într-o frăţie augustină şi dedicându-se vieţii monahale. După studii academice de teologie a început să predea teologia la Universitatea din Wittenberg, unde în 1512 şi-a luat doctoratul în teologie.

În urma vizitei sale la Roma din 1510-1511, unde a văzut cu ochii săi corupţia Papalităţii, la 31 octombrie 1512, Luther, în mod simbolic, a fixat pe uşa principală a bisericii din Wittenberg cele 95 de teze împotriva vânzării de indulgenţe pentru iertarea păcatelor de către preoţii catolici. Treptat, distanţa dintre gândirea lui Martin Luther şi dogmele Bisericii catolice s-au adâncit, atingând probleme fundamentale ale doctrinei şi ritualului catolic, el fiind sprijinit de călugării augustinieni.

În iunie 1520 Papa Leon al X-lea (1475-1521) a emis Bula de excomunicare a lui Luther, Exurge Domine, ce trebuia citită de la amvonul oricărei biserici; în replică, Luther a ars în public bula papală, considerând Biblia drept singura autoritate admisă în domeniul credinţei şi practicii religioase, mântuirea fiind posibilă nu prin indulgenţe cumpărate, ci numai prin credinţă (sola fide). Tot în 1520 Luther a publicat lucrările Despre captivitatea babilonică a bisericii, Scrisoare către nobilimea germană şi Despre libertatea creştinului. Pentru aplicarea Bulei de excomunicare pe teritoriul Sfântului Imperiu Roman, împăratul Carol Quintul a convocat în aprilie 1521 Dieta de la Worms, care l-a judecat pe Luther şi a emis un edict prin care acesta a fost pus sub interdicţie imperială. Principele Saxoniei, Frederic al III-lea „cel Înţelept” (1463-1525), l-a ascuns pe proscrisul Luther, ce se bucura deja de un număr foarte