Ministerul Educaţiei a decis ca începând cu acest an şcolar să se introducă Evaluări Naţionale la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a. Prin această măsură se doreşte evaluarea corectă şi periodică a elevilor în vederea obţinerii unor rezultate mai bune la finalul gimnaziului.

Scopul acestor evaluări este cunoaşterea nivelului de pregătire al fiecărui elev, depistarea lacunelor. Testările nu urmăresc notarea elevilor. Rezultatele lor ar trebui să fie sursă de informaţie a învăţătorilor şi profesorilor în planificarea şi organizarea activităţii didactice viitoare.

Semnalul de alarmă a fost tras de supraevaluarea elevilor. Din analiza Ministerului s-a descoperit un număr inexplicabil de mare de elevi care au obţinut la clasă note mari, iar la Evaluarea Naţională de la finalul clasei a VIII-a, note sub 5.

Trebuie să recunoaştem că unele cadre didactice sunt mai “blânde” în notare şi chiar în cerinţe, în timp ce altele sunt foarte severe. Situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult în momentul în care notele au început să conteze în calcularea mediei de admitere.

Supraevaluarea face elevul să perceapă greşit nivelul său de pregătire şi duce în eroare părinţii, deoarece rezultatele nu reflectă adevăratul bagaj de cunoştinţe. Indulgenţa exagerată a cadrului didactic poate conduce spre mediocritate. Elevul nu învaţă suficient, nu se preocupă de golurile pe care le acumulează, atenuează spiritul de competiţie, dezvoltă indiferenţă, se demotivează.

Evaluarea periodică este propusă ca soluţie pentru observarea corectă a evoluţiei elevilor şi pentru stabilirea măsurilor necesare atât pentru recuperare, în cazul elevilor cu rezultate mai slabe la învăţătură, cât şi pentru progres în cazul celor cu rezultate bune şi foarte bune.

În timp ce ministerul susţine că măsura este esenţială în pregătirea elevilor, părinţii au păreri atât pro cât şi contra. Sunt voc