Poate stau altfel lucrurile, însă de vreme bună ce-mi sare constant în ochi este succesul de care se bucură magazinele second-hand şi punctele de vânzare a biletelor bingo. Niciun alt magazin nu egalează numărul de clienţi, comparativ cu cele două business-uri, poate doar cu excepţia super-market-urilor. Vine toamna, vine iarna, vizita la mall şi-o permit oricum din ce în ce mai puţini români, însă cresc constant veniturile second-hand-urilor. Dacă vă întrebaţi ce-i adună pe oameni, în jurul orelor 9.00, în diferite zone ale oraşului, răspunsul e simplu. Trebuie să căutaţi din priviri magazinul cu anunţul magic „Am primit marfă”, unde se formează cozi ca pe vremuri. Pentru că nu-ţi permiţi să dai sutele de lei pe-o haină bună sau un pantalon de marcă, mergi la SH şi, cu 100 de lei, îmbraci toată familia. Aşa îşi îmbracă românii copiii pentru şcoală, aşa înlocuiesc ghetele rupte iarna trecută. La „Am primit marfă” găseşti, dacă ai noroc, haine chiar de acum două – trei sezoane, la „Astăzi 3 lei” pensionarii îşi permit în ziua în care şi-au ridicat banii de la bancomat chiar un „dezmăţ”. Mai proaspătul Dragon sau mai vechiul Nico Stil au căzut în dizgraţie. „Calitatea nu se compară! Găseşti, domn’e, haine cu etichetă pe ele, nemţeşti, nu chinezisme!”, îşi alină românii focul de a nu-şi mai permite din salariu mai mult de o haină bună la câţiva ani. Amărâţii ăia de bani nu ajung nici pentru facturi şi mâncare, cine să mai facă shopping-terapie.

Din aceeaşi categorie fac parte, ceva mai de curând, şi biletele bingo. Câştigul la bingo e mai dorit decât un loc de muncă. Joci cu banii din alocaţie, cu şomajul, cu banii de pensie. Nu e garantat fără pierdere, dar, ce naiba, cum să câştigi dacă nu joci?! Primele câştigate sunt vânzătoarele, dar piaţa nu e încă închisă, anunţuri de genul „Angajez vânzătoare” mai vezi prin oraş. Acum e vară, e bine, însă bingo-