Acum două săptămâni mă chinuia o întrebare: “Oamenii care protestează împotriva proiectului de la Roșia Montană or fi votat?”. Cel mai simplu ar fi fost să-mi iau un aer serios, preocupat, de analist, și să spun că votează sau nu votează, în funcție de postul de televiziune în al cărui studio mi-aș fi închipuit că sunt. Sau și mai simplu ar fi fost să-i comand un studiu aprofundat, cu grafice frumos colorate, sociologului Mirel Palada. Știu că un post de consilier la Cațavencii nu e la fel de ofertant ca unul la Guvern, dar ne înțelegeam noi, că oameni suntem. Să nu-l nedreptățim pe domnul Pieleanu. Și lui i-aș fi putut comanda un studiu amplu, documentat, frumos colorat, dar suntem instituție serioasă de presă, nu salon de masaj erotic. Cu ce să-l plătim?
Varianta de criză, neprofesionistă, prin care am ales să răspund acestei întrebări a fost, desigur, mersul la fața locului. Păcat că n-am putut merge duminica, atunci când e lumea frumoasă pe acolo. Am fost marțea, miercurea, joia... A fost și soare, au fost și ploi, dar important e că m-am dus, totuși, să-mi verific mica mea curiozitate.
Fără pretenții de reprezentativitate, fără a lua puține cifre și a le extrapola, întorcându-le în așa fel încât să dea frumos pe hârtie sau să sune bine din coadă atunci când le rostești la televizor, pot spune că într-o singură zi am stat de vorbă cu 20 de oameni. În piață erau cam 150-200, dar asta nu e relevant. cum, poate, relevante nu sunt nici răspunsurile pe care le-am obținut. Oricum, din cei 20 de oameni, 6 votaseră ultima dată în decembrie 2012. Alți 3 votaseră ultima dată la referendumul din vara anului trecut. Restul nu-și mai aminteau când votaseră ultima dată sau nu votaseră de multă vreme, din principiu.
Statistic sau sociologic, datele acestea nu au mare relevanță. Nu e vorba despre un eșantion reprezentativ, nu este vorba despre colectare ș
