E început de toamnă şi de an şcolar. Fiecare dintre noi îşi doreşte ca anul acesta şcolar să fie mai bun pentru copilul său. Dar mai ales noi, ca părinţi, cred că ne dorim cu fiecare început să fim mai buni cu copiii noştri, mai aproape de ei, printr-un proces de comunicare real şi empatic. O vorbă românească spune ca peştele de la cap se strică. Specialiştii în psihologia copilului au acelaşi mesaj: dacă vrei să ai un copil fericit, trebuie să fii mai întâi tu, părintele, fericit. Uşor de spus, mai greu de făcut, dar nu-i aşa că merită tot efortul nostru conştient ? Iată, aşadar, o invitaţie să depunem un efort conştient şi susţinut de a (re)dobândi bucuria firească sădită în interiorul fiecăruia dintre noi, mare sau mic. În acest sens, Dr. Laura Markham vorbeşte despre SAP Disorder-Sacrificing yourself on the Altar of Parenthood, adică, sacrificiul de sine adus la altarul “meseriei” de părinte şi despre cum să evităm să ajungem să ne simţim copleşiţi. Pentru că tocmai acesta este momentul critic în care cei mici pot prelua controlul asupra noastră şi noi capitulăm. Însă, un copil fericit, echilibrat şi …cooperant, înseamnă, înainte de toate, un părinte care să întrunească toate cele enumerate mai sus. Şi pentru ca dar din dar se face rai, iată o înşiruire de gânduri adunate şi experimentate cu scopul de a ne (re)clădi pentru a face faţă momentelor provocatoare din relaţia cu copiii noştri:Opreşte-te atunci când simţi că devii nemulţumit şi agitat. Oferă-ţi 5 minute în care să-ţi încarci bateriile cu ceea ce ştii că ţi se potriveşte cel mai bine: o tabletă de ciocolată,un cântec preferat, citeşte o pagină dintr-o carte îndrăgită.Observă care sunt momentele dificile de peste zi şi încearcă să faci un plan prin care să le vii în întâmpinare cuun zâmbet şi o stare bună. Când trebuie să îţi ajuţi copilul la teme,ia şi o cană cu ceai aromat lângă tine, sau mai bine, ia