Comunicarea este cea mai eficientă cale către succes în orice fel de relaţii. A spune clar ce aştept de la celălalt şi a avea înţelepciunea să ascult ce are de spus este ecuaţia simplă a unei bune înţelegeri. Dacă partenerii – la serviciu, acasă – nu ştiu să îşi împărtăşească gândurile, bucuriile, frustrările, relaţia nu are cum să meargă.

La un moment dat, fiind într-o relaţie, constatăm că nu mai funcţionează lucrurile ca înainte. Statistica „spune” că, mai degrabă alegem să nu vorbim cu partenerul despre fapte, emoţii, sentimente, de teama de a nu fi judecaţi şi respinşi. Preferăm să dăm vina pe celălalt, deşi ştim că într-un fel sau altul contribuim la „work in progress” a unui dezastru.

Dar după câteva cicluri încercare-eşec, majoritatea oamenilor vor să iasă din cercul vicios şi să îşi pună întrebări: De ce trăiesc aceste secvenţe, care este lecţia pe care am nevoie să o învăţ? De ce atrag genul acesta de persoane nepotrivite? De fapt, ce caut eu la un partener?

Să ne gândim: nu de puţine ori, ne imaginăm că viaţa la job ar fi perfectă dacă şeful m-ar asculta sau dacă echipa mea ar învăţa să comunice... dar şi mai des apare „viaţa mea ar fi perfectă dacă… aş găsi sufletul pereche, care să mă înţeleagă şi să mă iubească necondiţionat.” Sună de fapt, ca o concluzie care ne poate pune pe gânduri.

Oamenii care încep să îşi pună întrebări legate de ei înşişi o fac, de obicei, începând cu vârsta de 30 de ani, când experienţa de viaţă le arată nu numai bucurii, ci şi frustrări, spun alte statistici.

citeste mai mult pe cariereonline.ro