Despre Zlatna primele informaţii literare ni le oferă umanistul Martin Opitz, după vizita sa din anul 1623, unde, după cum mărturiseşte, a căutat „multele ramuri ale gintei romane şi pe cei ce cred că sunt urmaşii vechilor geţi” cu referire la monumentele romane ale anticului Ampelum denumire pe care oraşul minier a purtat-o în perioada romană.

Tot el face trimitere la unele legende locale potrivit cărora aici s-ar fi petrecut unele dintre episoadele finale ale războielor daco romane.

Dar mai iubit e locul, pe care stă zidit

Opidul Zlatna: aici Traian a biruit

Pe Decebal şi câmpul de luptă se numeşte

Chiar până’n ziua de astăzi: „Câmpia lui Traian”

(Martin Opitz, traducere G. Coşbuc)

Şi alţi autori amintesc Câmpia lui Traian sau Mormântul lui Traian, un şes frumos, mai larg situat într-o prelungire spre amonte a depresiunii Zlatnei numită de localnici „Troian” şi, „unde se zice că și-ar fi făcut tabăra împăratul Traian după ce i-ar fi bătut pe daci” (I. Rusu Abrudeanu – Moții, 1928).

Nici lucrarea „Moţii, calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit”, a lui Teofil Frâncu şi George Cândrea nu scapă din vedere însemnătatea acestui toponim, „iar câmpul Traianului sau Câmpul lui Traian se cheamă lângă Zlatna, locul unde Traian, după ce a învins pe Decebal, s-a ospătat împreună cu căpitanii săi”.

Afirmaţiile, bazate mai mult pe speculaţii, n-au găsit ecou în rândul istoricilor, dar se regăsesc în legendele locale despre uriaşii transformaţi în munții ce străjuiesc oraşul, în nume proprii şi toponime.

Conform cercetărilor arheologice şi informaţiilor epigrafice împăraţii romani au luat în stăpânire ţinutul aurifer din această regiune imediat după cucerirea Daciei printr-un reprezentant direct numit „procurator aurarium” care-şi avea sediul aici. Primul procurator instalat de împăratul Traian s-a numit Marcus Ulpius H