O idee larg răspândită în lumea economiştilor este că excedentul masiv de cont curent al Germaniei, cel mai mare la nivel mondial anul trecut, dezechilibrează zona euro şi inhibă economiile europene mai slabe, afectează negativ întreaga lume şi are printre cauze salariile relativ mici şi modelul economic mercantilist al Berlinului. De aceea venirea la guvernare în Germania a Partidului Social-Democrat din opoziţie, care a promis că va pune presiune pe companii să mărească salariile, întărind astfel puterea de cumpărare a populaţiei şi cererea internă, ar rezolva una din cele mai serioase probleme ale Europei. Unii analişti vin cu contraargumente.
Ceea ce guvernul german va face pentru familiile germane va fi mai important pentru economia globală şi Europa decât orice schimbare modestă în atitudinea Berlinului faţă de partenerii europeni, iar aceasta deoarece problemele economice fundamentale ale zonei euro pot fi rezumate la politicile interne ale Germaniei care generează surplusuri masive de cont curent, scrie The Wall Street Journal.
Problemele sunt evidente dacă sunt analizate datele privind balanţele de cont curent. În anii 1990, Germania avea un deficit de cont curent modest. În 2001, balanţa a ajuns la echilibru, iar până în 2007 deficitul s-a transformat într-un surplus masiv echivalent cu 7,5% din PIB. În termeni nominali, Germania ajunsese anul trecut să aibă cel mai mare surplus din lume. Acest surplus, care reflectă ceea ce nemţii economisesc în plus faţă de ceea ce consumă, implică deficite în altă parte. În anii de dinaintea crizei financiare, aceste deficite s-au acumulat la graniţele zonei euro. În 2007, Irlanda avea un deficit de cont curent de 5,4% din PIB, nivel nesustenabil pe termen lung. Deficitele Spaniei şi Portugaliei se situau la 10% din PIB, iar cele ale Greciei şi Ciprului la 14% din PIB. În urma crizei financiare, cerere
