„Despre scaldele Dornei” (II)
„Stabilimentul băilor domeniale e deja de vr’o câte-va dile închis şi vr’o 5-6 persoane, cari aveau de gând să se scalde încă în acest stabiliment, trecură în stabilimentul de vis-a-vis a D-lui Dr. Binder. Ca totdeuna, aşa şi acuma la Dorna este timpul foarte frumos, încât vedi în toată diua mulţime de oameni mergând demineaţa şi cătră seară la scăldat în apa Bistriţei, care e cu 4 grade mai rece decât apa Dornei; şi-i audi dicând, întorcându-se de la apă, că e foarte bine de scăldat. De s’ar edifica edificiul cel proiectat mai curând atunci de bună samă am ave peste vară cel puţin două sesonuri şi am pute număra, cu siguranţă, un număr mai bine de 1000 de persoane peste vară; atunci însă ar trebui fondul religionar să facă şi o casă mare pentru locuinţe, ca să nu întâmpinăm calamităţile de pân’acuma în privinţa aceasta”.
„Revista politică”, Anul II, nr.9, Suceava, 15 Septemvre 1887.
„Pe Dorna nu se mai plutăreşte”
„Se vorbeşte insistent despre dispariţia plutăritului. Revenirile la subiectele circumscrise în această arte profesională trădează nostalgia. Bărbaţii mai ales evocă, într-un anume fel, nici vesel nici trist, puţin misterioşi, întîmplări pline de pericol cîndva, astăzi doar cu savoarea lucrului irepetabil şi aproape nepermis. Ai impresia că asişti la o desprindere de timp făcută cu uşoară melancolie, dar şi în deplină cunoştinţă de necesitatea gestului. Homoancele, bîtcile, zahatele, malurile colţuroase sînt chemate din vechi istorisiri ca să se aşeze definitiv în marea neclintire. Şi totul, aidoma acelui hait pe care-l vedem năpădit de verdeaţă, plutind în zmeuriş, la Băncuşor. În locul unde au fost bulboanele cu ape negre, gata să se prăvale de pe stăvilar peste şase cai suri...Pe Dorna nu se mai plutăreşte ”.
„Zori noi”, Anul XX, nr. 5527, Suceava, Septembrie 1965.
„Despre scaldele
