Câți dintre angajați așteaptă plini de nerăbdare și emoție pozitivă întâlnirea de evaluare a performanțelor? Din experiența mea, prea puțini au aceste sentimente. În schimb, foarte întâlnite sunt: neliniștea, temerile și poate resentimentele. Iar ele sunt întâlnite la ambele părți implicate în evaluare: la cel evaluat și la managerul care evaluează performanța.

De ce se întâmplă asta? Mulți dintre noi nu suntem confortabili să știm că suntem evaluați… sau judecați. Și având asta în minte, este posibil ca managerul care evaluează să „împacheteze” excesiv ceea ce are de spus.

Important este să împachetezi ce ai de spus astfel încât să ajungă la urechile și inima deschise ale celui evaluat. Căci oricât de valide sunt unele observații, ele vor avea efect zero dacă ajung la niște urechi închise.

Începem cu pozitiv. Deja cam toată lumea se așteapta la începutul pozitiv. Tehnica sandwich-ului (începe cu ceva pozitiv, spune negativul și termină cu ceva pozitiv) a fost atât de folosită încât toată lumea se așteaptă ca după ceva pozitiv să urmeze „dușul rece”.

Și atunci cum începem pozitiv ? O idee ar fi să vorbim despre rezultatele obținute, despre abilitățile și trăsăturile de comportament observate care au determinat acele rezultate.

Citeste mai mult pe cariereonline.ro