COMEMORARE Fiu de frunte al comunei Duda-Epureni, vesnic îndrãgostit de locurile natale, un model pentru tinerii din generatiile anilor ’75-’85, dar si un interpret cu o voce specialã, regretatul folkist Valeriu Penisoarã ar fi împlinit astãzi 63 de ani. Cum el a plecat dintre noi acum 9 ani, lãsând în urmã o vastã comoarã culturalã, se cuvine ca astãzi sã-l readucem printre noi, ascultându-i cântecele ce de multe ori sunt cântate si astãzi de cãtre generatia de ieri. Valeriu Penisoarã, un nume de referintã în spatiul culturii locale si nationale, un artist desãvârsit, care prin cântecele sale a luminat inimile a milioane de români, va rãmâne mereu în amintirea colectivã a celor care au avut privilegiul sã-l cunoascã si un numai.

Nãscut la 26 septembrie 1950, în localitatea Duda din comuna Duda-Epureni, Valeriu Penisoarã a fost unul dintre interpretii care a ridicat muzica la rang de artã. A pornit în viatã îmbrãtisând meseria de învãtãtor la el în sat. Talentul sãu muzical a fost repede descoperit, ceea ce l-a propulsat în trupa de aur al Cenaclului “Flacãra”. Ca membru al acestei institutii culturale ce a functionat din 1973 pânã în 1985, Valeriu Penisoarã a sustinut sute de concerte pe scenele din întreaga tarã. Astfel, versurile poetului Adrian Pãunescu sau cele ale consãteanului sãu, profesorul Gheorghe Pricop, au fost transpuse pe linie melodicã, cântecele sale devenind slagãre încã de la începutul lansãrii lor. “Copiii de tãrani”, “Cuvântul lui Roatã cãtre Divan”, “Viitorul” sau “Fosta iubire” sunt doar câteva dintre melodiile care odinioarã erau fredonate de cãtre tinerii din întreaga tarã. Alte melodii de referintã ale “tãranului”, cãci asa îi spuneau prietenii si colegii de scenã datoritã atasamentului fatã de localitatea natalã, au devenit imnuri ale unor cluburi sportive de referintã. Este vorba despre celebrul “Cântec pentru Oltenia”, imnul cel