În 1918 atitudinea armatei ruse faţă de populaţia românească de la Est de Prut a dus la o atitudine potrivnică intereselor acesteia, deşi cu doar câţiva ani înainte situaţia era diferită. Iată aceste lucruri se repetă şi acum, iar Republica Moldova este împinsă spre Unirea cu România. Înainte de 1918, românii de dincolo de Prut, după mai bine de 100 de ani de ocupaţie, după mai bine de 100 de ani de propagandă anti-românească, nu aveau în marea lor majoritate o atitudine favorabilă Unirii cu România. Doar câţiva ani de deschidere au fost necesari pentru ca acest lucru să se schimbe.

În 1918 armata rusă a luat o atitudine clară împotriva populaţiei româneşti pe fondul haosului creat de destrămarea imperiului ţarist şi a conflictelor interne pentru putere, lucru care a împins Republica Moldova spre Unirea cu România, ca unică soluţie de apărare dar şi de refacere a adevărului istoric.

Iată că după căderea comuniştilor în 2009 numărul celor care sunt favorabili Unirii creşte constant. Acest lucru este ajutat şi de atitudinea Rusiei care în ultima perioadă a trecut la măsuri de represalii faţă de cei de dincolo de Prut, lucru care a avut ca efect întărirea încrederii că doar Unirea cu România poate reprezenta o soluţie de durată.

Embagoul vinului, refuzul importului de fructe şi acum expulzarea cetăţenilor Republicii Moldova din Rusia, reprezintă acţiuni pozitive pentru percepţia basarabenilor faţă de România.

Aceasta din urmă a ştiut în ultimii ani să fructifice prin măsuri diplomatice jocul de şah făcut de Imperiul Rus, întinzând permanent şi necondiţionat o mână de ajutor celor de dincolo de Prut.

Au fost necesari doar trei ani pentru ca cei care reprezintă societatea civilă să se convingă că doar România mai poate oferi o alternativă românilor basarabeni.