Chiar atât de nepăsători suntem încât am avut nevoie de o asemenea tragedie, moartea unui copilaş nevinovat, ca să ne dăm seama că trebuie să facem ceva în privinţa maidanezilor? Chiar ne-am ales primarii doar ca să ne mănânce banii, fără să le pese de altceva? Se pare că da, altfel nu ar fi trebuit acum, în al doisprezecelea ceas, să luăm o decizie care în mod sigur va aduce mai mult scandal decât linişte. Dom’ primar Oprescu s-a fofilat şi de data asta, lăsând tot pe umerii noştri rezolvarea unei probleme pe care numai incompetenţa propriilor angajaţi a provocat-o. Referendum? Bani cheltuiţi de pomană pentru laşitatea şi cinismul unor politicieni care ne lasă pradă câinilor.
Voinţa poporului? Care popor? Cel care vrea să fie eutanasiaţi maidanezii sau cel care vrea să fie sterilizaţi şi lăsaţi pe stradă? Zi de zi războiul dintre cele două tabere se înteţeşte, fiecare cu ajutorul vreunei vedete care se raliază şi ea cauzei.
Ce vreţi, de fapt? Vreţi ca maidanezii să se întoarcă pe străzi după ce au fost sterilizaţi? Soluţia asta nu a dat roade până cum. Vreţi să fie ţinuţi în adăpost? Costă bani şi nu există atâtea locuri câţi câini sunt pe străzi. Vreţi adopţie? Mulţi nu sunt în stare să îşi asume acest lucru. Nu sunt puţine cazurile în care iubitorii de câini i-au luat înapoi de la hingheri şi i-au lăsat pe stradă, fără să le mai pese că nu au ce mânca. Iar mulţi dintre cei care au câini, chiar şi de rasă, nu înţeleg că este o minimă dovadă de bun simţ să respecte dreptul celorlalţi de a nu călca în rahaţi la fiecare colţ de stradă.
Deci, ce vreţi? Că dacă nu este eutanasiere, atunci trebuie cumva să se găsească adăpost pentru peste 64.000 de câini. Iar dacă îi luaţi din nou în case numai ca să le daţi drumul în habitatul natural după aceea, nu aţi rezolvat nimic, voi, iubitorii de câini, iar un alt copil ar putea fi ucis.
Nu aşteptaţi ajut
