Masivul Cetate din Roşia Montană. Munţii Apuseni, a fost timp de 35 de ani locul în care zăcământul anticului Alburnus Maior a fost exploatat doar la suprafaţă. Preţul plătit nu este deloc de neglijat: distrugerea lucrărilor miniere antice şi ciuntirea muntelui cu 225 de metri.

Când ne referim la aurul Roşiei Montane din masivul Cetate, după 1970, vorbim de o exploatare globală, de suprafaţă.

Primul pas făcut de autorităţile vremii a fost scoaterea masivului de pe lista Monumentelor Naturii(figura pe această listă din 1955). Decizia a fost sinonimă cu distrugerea celei mai frumoase şi mai reprezentative lucrări miniere de pe vremea dacilor şi romanilor, din ţara noastră, şi probabil din întreaga Europă. Mărturiile se aflau în partea superioară a muntelui Cetate.

5 tone de explozibil la o singură puşcare a muntelui

Scoaterea zăcământului din Cetate s-a făcut timp de 35 de ani prin puşcări zilnice, în urma cărora masivul a fost ciuntit de la 1004 metri la 780 metri! „După 1970, exploatarea zăcământului de la Roşia Montană în subteran a scăzut de la un an la altul şi a crescut masiv ponderea celei de suprafaţă. Ultimul an în care putem vorbi de exploatare subterană este 1980“, explică Aurel Sîntimbrean, fostul geolog şef de la Indreprinderea minieră de la Roşia Montană, închisă în 2006, pe motiv de nerentabilitate.

Scoaterea aurului şi argintului din masivul Cetate s-a făcut prin puşcări de mai mică sau mai mare anvergură.„Cea mai mare detonare a fost în 1975, când s-au folosit 5 tone de explozibil. Îmi amintesc că era o zi de primăvară senină, cu presiune atmosferică mare. A fost evacuată toată lumea pe o distanţă de 500 de metri.Mai precis din perimetrul Primărie- Stadion-blocurile din zona Pieţei-Biserica Romano-Catolică din Roşia Montană. Se lua o astfel de măsură, pentru că nu era de glumit, existau pericole reale. Mă refer la unda sei