Dian Popescu studiază. Aş fi vrut ca, după afirmaţia asta, să scriu că „următorul text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare”. Din păcate, este tristul adevăr. Şi senatorul nu studiază orice, ci sutele sau chiar miile de pagini care vizează Roşia Montană.

Vă spuneam, într-un articol de ieri, că senatorul nostru liberal este puţin paralel cu legislaţia din România, cu o parte a ei mai exact, aceea care vizează organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, de care depinde soarta judeţului ai cărui alegători l-au trimis în Senat.

Cum Dian Popescu nu a fost în stare să se documenteze asupra a două Hotărâri de Guvern privind funcţionarea acelui minister, sincer, chiar mă sperie gândul că ar putea să se documenteze cu privire la Roşia Montană şi urmează să voteze în consecinţă. Am înţeles că studiază şi, repet, nu citiţi un pamflet. A spus că de aia nu a mai ajuns nici la Gorj, pentru că a stat să verifice şi să se edifice asupra proiectului pentru că el nu votează pe baza pozelor, votează pe baza documentelor. Chiar el a spus că sunt sute sau mii de pagini de studiat la proiectul privind mina de aur. Hotărârile alea aveau vreo patru file. În total! Şi aţi văzut cu toţii ce a ieşit…

Nu ştiu câte pagini are Legea privind statutul funcţionarilor publici sau cât au capitolele care fac referire la drepturile şi obligaţiile senatorilor, dar sunt sigur că au fost multe. Suficient de multe încât să-l facă să nu uzeze de niciuna dintre ele. Poate doar de drepturi.

Revenind pe plaiurile atât de cunoscute parlamentarului, cele de la Roşia Montană – nu, nu este o glumă -, am aflat cu uimire că Dian Popescu ştie exploatarea aia foarte bine, a fost atât de mult acolo încât acum, când majoritatea parlamentarilor se duc, el stă la Bucureşti şi studiază – nu, nu este… in fine, v-aţi dat seama, probabil, ce vreau să spun.

Dar, nu ştiu dacă aţi înţel