Doru Levi Ilioi, român plecat din ţară la vârsta de 16 ani, spunea, la un moment dat: “Fiecare român de succes din afara ţării este un succes pentru toţi românii şi pentru România. În momentul în care, ca român implicat în viaţa socială a ţării de adopţie, dai dovadă de onestitate şi integritate, faci automat o imagine bună ţării de origine”. Dar Doru Levi Ilioi este, printre altele, şi autorul unei lucrări din sfera moralităţii creştine, “Virtuţi şi păcate”, dedicată “omului de pretutindeni, întru mărirea Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, prin depoluare duhovnicească”.

Pentru Doru Levi Ilioi, om întru credinţă fiinţare, toate formele de manifestare a vieţii, pe Pământ, se desfăşoară doar între două coordonate: cea a binelui şi a răului, sau, altfel spus, între cele ale virtuţii şi păcatului. în ansamblul creaţiilor lui Dumnezeu, manifestate prin existenţa celor trei regnuri, doar omul, plăsmuit după chipul şi asemănarea creatorului său, a fost înzestrat cu liberul arbitru, fiind singurul capabil de a se supune, prin acceptare, voinţei etice a lui Dumnezeu sau de a I se opune.

Manifestarea voinţei omului

Prin această capacitate unică a fiinţării sale, omul îşi desfăşoară existenţa în conformitate cu manifestarea propriei voinţe, nu cu manifestarea instinctului de a trăi. Deci omul se deosebeşte de animal prin faptul că are voinţa de a fi, nu instinctul de a exista. în consecinţă, prin liberul arbitru, omul are de ales, din proprie voinţă, să trăiască în virtute sau în păcat. Astfel, prin prisma acestei prime concluzii, orice păcătos poate fi un potenţial sfânt. Prin jertfirea Fiului Său, pe Golgota, Dumnezeu a creat, sub aspect moral, pentru om, posibilitatea de a se îndumnezei sau de a se însa-taniza. Astfel, prin posibilitatea de a alege, voinţa devine o valoare volitivă fundamentală pentru existenţa omului, ce poate deveni, în felul acest