Primarul din Râmnicu Vâlcea Emilian Frâncu, devenit celebru la nivel naţional după ce a fost acuzat de luare de mită, aflat în arest preventiv timp de 5 luni şi condamnat zilele trecute la 4 ani de închisoare cu suspendare, s-a întors zilele trecute la primărie. Nu ca să îşi depună demisia aşa cum ar fi normal într-o ţară sănătoasă, ci pentru a-şi relua mandatul. Se pare că nici vâlcenii nu au avut absolut nicio problemă cu condamnarea sa. Altfel, mă gândesc că nu l-ar fi întâmpinat cu aplauze şi vorbe bune la sosirea la primărie. Numai că nu înţeleg pentru ce: pentru a fi încurajat că a primit 4 ani cu suspendare pentru corupţie în primă instanţă sau pentru cele cinci luni deja petrecute în arest? Ce-i drept, nimic nu stă în calea primarului cu obraz gros şi revenirea la fotoliul de la primărie. Legea nu îi interzice să îşi reia atribuţiile şi nici judecătoarea nu a dispus vreo interdicţie. Mai ales că, primăria din Râmnicu Vâlcea nu este la prima experienţă de acest fel. Acum câţiva ani, Mircia Gutău, un alt primar al oraşului a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare, fiind acuzat de complicitate la luare de mită. După ce a stat închis vreo doi ani de zile, a fost primit de locuitorii oraşului cu braţele deschise, la fel ca şi Emilian Frâncu. Cel mai probabil, doar faptul că i-a fost interzis să participe în alegeri l-a împiedicat să candideze la localele sau parlamentarele de anul trecut şi să obţină un mandat. Pentru că, aşa cum spuneau o bună parte dintre vâlceni: „toţi politicienii sunt obişnuiţi să fure, el măcar a făcut ceva pentru oraş”. Dacă pe vremea condamnării lui Gutău liberalii şi pesediştii strigau că acesta ar trebui să fie exclus din partid şi îi cereau să se retragă din viaţa politică, în cazul lui Frâncu s-au prefăcut că problema nu există. De fiecare dată când îi întrebam pe liderii de la nivel local sau naţional dacă s-a pus măcar