A fost pasibil de nenumărate ori de glonț

pentru transmitere de secrete de stat. În perioada mai 1981 – decembrie 1984 a lucrat ca fizician la Laboratorului Dispozitive Speciale Laser (DSL) din cadrul Întreprinderii de Fizică Atomică Măgurele. DSL era condus de generalul-maior dr. ing. Theodor Necșoiu, care coordona cercetarea cu “model de referință”, ceea ce tradus în limba română se referă la activitatea de spionaj științific militar. Spionii noștri se chinuiau să demonteze un telemetru laser periscop pentru tanc, produs de firma suedeză Ericsson, și să-i copieze soluțiile tehnice.

În octombrie 1988, un maior și un căpitan,

din fosta Direcție a III-a de Contraspionaj a DSS, au încercat fără succes să-l racoleze ca informator. Fizicianul nostru specialist în laseri tocmai se întorcea de la Moscova, unde urmase un stagiu de pregătire în cadrul IOFAN, Institutul de fizică generală al fostei URSS. Aici a lucrat cot la cot cu specialiști în domeniul laserilor militari, parte dintre ei spioni sadea, cu care a efectuat măsurători comparative spectroscopice, pe comutatoarele optice pasive realizate de acesta în România. Respectivele componente laser sunt utilizate pentru ghidajul proiectilelor cu zbor inerțial sau reactiv.

În țară, n-a ținut nimeni cont de rezultatele

descoperirilor sale și cercetarea științifică militară românească a sucombat încet în pivnițele DSL, sub glorioasa conducere a generalului Necșoiu. Când fizicianul nostru s-a autodenunțat în memoriul A4484, înregistrat în decembrie 1996, la Direcția de Înzestrare și Logistică a MApN, că specialiștii lui pește-prăjit toacă de pomană resursele armatei, a primit amenințări din partea generalului div. dr. ing. Niculae Irimie, că încalcă secretul de stat.

În perioada septembrie 1995 – decembrie 1996,

Institutul de Tehnologii Avansate al SRI a apelat la fizicianul nos