Cândva, acum aproximativ zece mii de ani, omul de Cro Magnon, actualul homo sapiens sapiens, elimină, prin ceea ce astăzi s-ar numi genocid, în fapt prin lupte(războaie) de exterminare, omul de  Neanderthal ( homo sapiens neanderthaliensis) socotit a fi fost o rasă primitivă a lui homo sapiens.

Deşi aparţinând aceeaşi specii ca şi omul de Cro Magnon, omul de Neanderthal nu a dat niciodată metişi cu mai modernul sapiens, sapiens, apărut în urmă cu treizeci de mii de ani. În aceiaşi epocă, a Paleoliticului superior, par să se fi exprimat primele rudimente ale religiei, precum şi idea diferenţierii spiritului de corp, şi a posibilităţii reînvierii; putem atribui cro magnonului această evoluţie spirituală, dar un astfel de punct de vedere nu are cum fi mai mult decât o simplă ipoteză. Neanderthalul a participat, neîndoielnic la o anumită civilizaţie a aceleiaşi vremi a Pleistocenului, dovedind abilitate în realizarea unor instrumente de piatră. Fiind, cu toţii urmaşii cro magnonului rămâne dificil de spus în ce măsură înseamnă faptul pentru omenirea actuală un bine; omul de azi are o cutie craniană – şi, implicit, un creier - cu aproximativ douăzeci de procente mai mic decât al neanderthalului. Am fi fost oare mai inteligenţi decât suntem acum, sau mai buni dacă origina am fi avut-o în Neanderthal? Nimeni nu poate să răspundă la o asemenea întrebare, dar suntem, cu siguranţă specia la care cruzimea, sălbăticia, a atins maximumul de nedepăşit. Cum însă a învins cro magnonul neanderthalul? Răspunsul este fascinant cel ce avea să devină omul istoriei, cu toată nebunia şi grandoarea – privită dinspre noi – a acesteia, a făcut un lucru fabulos - înainte de a domestici animale precum taurul şi vaca, ori calul, oaia, unele păsări, utile în multe moduri, a domesticit, mai exact şi-a asociat în aventurile sale, câinele, din care a făcut o redutabilă armă de răzb