A fost odată ca niciodată, la Paris, un Ambasador al Golanilor. Alexandru Paleologu (1919-2005, descendent al ultimului împărat bizantin) a ajuns în această funcţie pe 31 decembrie 1989 şi a părăsit-o în iunie 1990, din cauza simpatiei sale pentru „golanii” din Piaţa Universităţii.
De altfel, cartea sa, apărută în noiembrie 1990 la editura Balland, chiar aşa se şi numeşte, Souvenirs merveilleux d`un ambassadeur des Golans.
Cititor al acestei cărţi, Antoine Perraud, reporter special al revistei Telerama, îl întâlneşte pe non-conformistul eseist la Paris, în iunie 1991, şi se întreţine cu el despre călătoria ce urma s-o întreprindă în Sildavia/România, pe urmele lui…Tintin, cel mai celebru personaj de benzi desenate din Europa (*).
Tintin? Benzi desenate?
Născut la Bucureşti într-o veche familie boierească, Al. Paleologu este crescut cu guvernantă franţuzoaică, iar ca să înveţe mai bine această adevărată a doua limbă a intelectualităţii bucureştene, părinţii săi îi cumpărau de la librăria Hachette, de pe strada Lipscani, albume cu benzi desenate animând celebre personaje în epocă: naiva Becassine, întreprinzătorii Zig et Puce şi pinguinul lor Alfred, americanul Bicot (Winnie Winkle the Breadwinner) etc.
Student la Drept, în anii dinaintea războiului, va face parte din clubul „Pipişmenilor” alături de Victor Popescu, fiul directorului de la ziarul Universul, Traian Lalescu, Ştefan Baciu şi celebrul caricaturist şi desenator BD George Voinescu. După cum îşi aduce aminte Ştefan Baciu, ei
„ieşeau pe Calea Victoriei în grup compact, gravi sau zgomotoşi, după împrejurări, fumând cu toţii din acelaşi fel de pipe lungi şi groase, oarecum aristocratice, pe care le descoperisem nu ştiu cum într-un fund de magazin.” (**)
Numele clubului fusese născocit de George Voinescu, supranumit de generaţia sa „Voinescu cu stea pe i”, datorită semnăt
