Prinţul Vladimir Ghika va fi beatificat la sfârşitul săptămânii viitoare cu ocazia unei ceremonii oficiale care va avea loc la Romexpo, acolo unde sunt aşteptaţi mii de pelerini. În spatele unei ştiri stă o poveste de viaţă cutremurătoare. Nepot al ultimului principe al Moldovei, Vladimir s-a dedicat încă de tânăr ajutorării celor săraci şi năpăstuiţi, sfârşind prin a muri la Jilava după ce a fost torturat de comunişti.
Într-un moment în care Principatele Române se pregăteau să înceapă lupta pentru independenţă, în ziua de Crăciun, anul 1873, la Constantinopol (Istanbulul de astăzi) se năştea Vladimir Ghika, al patrulea fiul al fostului general de divizie Ioan Ghika, în acel moment ministru plenipotenţiar la Constantinopol. Împreună cu familia ajunge în România, însă după numai un an este trimis la studii în Franţa. În ciuda facilităţilor pe care le avea ca prinţ, Vladimir trăieşte o adevărată tragedie în copilărie. Fraţii săi mai mari mor, la fel ca şi tatăl său, care se stingea din viaţă la doar 51 de ani (n.r., 1830 - 1881). Au fost momentele care l-au făcut să se apropie şi mai mult de Dumnezeu, iar la 25 de ani alege să urmeze cursurile Facultăţii de Filosofie-teologie a dominicanilor în Roma (Angelicum), iar în capitala Italiei decide să se convertească la catolicism, alături de regina Serbiei, Natalia, verişoara sa, care alege să se călugărească. Dorea să urmeze acelaşi drum, însă a fost convins de Papa Pius să se dedice apostolatului ca laic, iar ulterior, datorită relaţiilor, se implică tot mai mult în cazurile umanitare.
Voluntar în Războiul Balcanic
Împreună cu sora Pucci, pe care o întâlnise cu aproape un deceniu în urmă la Salonic, „prinţul săracilor” ajunge la Zimnicea, acolo unde îi ajută pe bolnavii de holeră internaţi la lazaret (n.r., spital dedicat bolnavilor cu boli molipsitoare), pentru ca în 1913 să plece pe front, unde