Era trecut bine de miezul nopții când telefonul a început să sune, strident și insistent ca o emisiune a Danei Grecu. „Lasă-l naibii să sune, că-i greșeală, cine să ne caute la ora asta?“, și-au zis tanti Viorica și omul ei, punându-și plapuma-n cap. Dar telefonul a continuat cu țârâitul ăla enervant, iar la al treilea apel au răspuns. „Fugiți că vine puhoiul!“, atât au auzit în receptor și, până să se dezmeticească bine din somn și să priceapă ce-a vrut să spună ruda care i-a sunat, erau în apă până la brâu, o apă neagră și rece ca gheața. „Am ieșit așa cum eram, în pijama, și am dat drumul câinelui din laț să nu se înece, dar la păsări n-am mai ajuns, s-au prăpădit toate“, spune Viorica Stroia (56 de ani), din comuna gălățeană Pechea. În noaptea aceea, de 11 spre 12 septembrie, puhoiul i-a lovit în trei rânduri, apoi s-a retras. În urma lui a rămas un mâl gros și cleios, cadavre de animale, culturi distruse și case șubrede. O săptămână mai târziu, când am stat de vorbă în locuința ei de chirpici încă înnămolită, Viorica Stroia își făcea bilanțul dezastrului, în timp ce buldozerele îi scoteau noroiul și mobila dezmembrată din curte. „Pereții casei sunt crăpați toți și stau să cadă, nu mai putem locui aici. Tot ce am avut în curte, roșii, ardei, găini, porumb a luat apa. Am avut 1.800 de kilograme de grâu, dar s-a stricat tot, așa că am fost nevoită să-l arunc. Nici la closet nu mă mai pot duce, e inundat până sus“.
Se fură-n draci de la sinistrați
Deși sună cinic, cazul Vioricăi Stroia e unul fericit, pentru că are trei copii mari în sat unde poate sta până la primăvară. Pentru că da, vine iarna, anotimpul ăla care ia mereu prin surprindere autoritățile, iar oamenii din Pechea loviți de potop nu mai au case în care să stea. Și nu mai au nici hrana din ogradă pe care se bazau și nici apă de băut, pentru că fântânile sunt pline de mâl. În plus, se fură-
