Considerat de critica de specialitate drept posesorul unui “şuvoi de talent, care îi oferă suficientă încredere ca să atace suprafaţa de pictat direct, fără schiţe, fără exersări”, apreciatul pictor Jan Albu oferă în recenta sa expoziţie ultimele sale creaţii, nu foarte multe la număr, grupate sub titulatura de un echivoc atotcuprinzător “Geneză şi Apocalipsă”.
Într-o încercare de autodefinire, artistul mărturiseşte: “Despre pictura mea, ca tematică, pot spune că îmi asum niște mitologii ancestrale, pe care le raportez la propria mea experiență de viaţă şi dincolo de voința mea, pe pânză, ele capătă o patina onirica. La urma urmei, ce e viața, dacă nu un... vis? O minciuna, mai mult sau mai putin frumoasă, în slujba unui adevăr ascuns. Suntem impresionabili la senzație, în sensul profund pentru mine, de un adevăr ce este mai presus de adevărul vizibil și palpabil. Ca tehnică, acrilul, pânza, bidineaua, lama metalică, cuțitul… Cam asta e tot.
A da….mai e bucuria mea autentică de a face ceea ce fac….aproape la fel ca Dumnezeu”. Vernisajul expoziției "Geneză și Apocalipsă" s-a deschis sâmbătă, 14 septembrie, în incinta din Bulevardul Carol 53 (imobil burghezo-aristoctat care doar prin sine ar merita o vizită), în care produsele artistice ale autorului, deloc multe la număr, vor mai putea fi private/admirate până la finalul acestei săptămâni. Merită! Mai ales că este un artist care de multă vreme propune nu neapărat o altă privire, cum ar suna şabloanele, cât mai ales o altă “lectură”, ce ar predispune la utilizarea cam tuturor papilelor gustative ale intelectului, asupra unor teme ce păreau consumate.
Considerat de critica de specialitate drept posesorul unui “şuvoi de talent, care îi oferă suficientă încredere ca să atace suprafaţa de pictat direct, fără schiţe, fără exersări”, apreciatul pictor Jan Albu oferă în recenta sa expoziţie ultimele sale
