Când citim anunţurile mortuare, ne crucim citind cât de buni, oneşti şi iubitori de aproape erau cei tocmai plecaţi pe lumea cealaltă. Din clipa în care mor, toate canaliile devin oameni de mare nobleţe sufletească, toţi hoţii se transformă în corecţi, care au slujit cuvântul blândului Isus. Fiind ţepeni, sunt şi corecţi, normal.
Acest prost obicei îl are şi Wikipedia. O instituţie care deseori dezinformează, trecând sub tăcere ticăloşiile răposaţilor. Am amintit deja despre asta, în tableta trecută.
Vorbeam acum un timp despre modul în care studiourile teritoriale ale televiziunii publice au deveni nişte aspiratoare de bani. Aminteam de actuala şefă a studioului nostru teritorial regional. O ştersăciune şi jumătate, care mai are şi relaţii cu clanurile mafiote, prin intermediul nepotului său, cu care locuieşte în aceeaşi vilă de lux. Acesta l-a apărat printre alţii şi pe celebrul interlop basarabean vasile rodideal, actualmente fugar. Dar staţi cuminţi, rodideal e mult mai deştept şi corect ca avocatul lui. Un ţigănuş mic şi needucat.
Tonul prostiei la studioul teritorial al televiziunii publice a fost dat, încă de acum două decenii, de o individă urâtă, proastă şi incompetentă. Dar evreică, prin urmare susţinută de inşi cu euroscule. Pe pile a ajuns şefă pe acolo. A tratat televiziunea ca pe ograda proprie. A făcut angajări după criterii doar de ea ştiute. Toţi balonaţii, urâţii şi agramaţii au intrat pe statele de plată la tevereiaşi. Trăiască incompetenţa!
Dar proasta incompetentă a murit într-o zi, în urma unui accident. Tragic, a picat cu maşina într-o baltă. Dar şi mai tragic e că în urma ei a rămas un premiu jurnalistic care-i poartă numele. Aici e cea mai mare tragedie. Ce are una cu alta?
Dacă ne uităm în istorie, vedem că e - la scară mai mică, normal - acelaşi mecanism după care Iuliu Maniu a devenit martir al neamului. Că Ma
