Acum 80 de ani, pe data de 26 septembrie 1933, în ultima căruţă cu otavă cu care părinţii săi veneau de pe câmp, s-a născut Ioan Pop, una din personalităţile sălăjene marcante care îşi au obârşia în „fruntaşa comună românească” Bobota, după cum era denumită în documentele de epocă. Ionică Pop, după cum îi spun şimleuanii, a condus destinele urbeide la poalele Măgurii vreme de 18 ani, atât înainte de 1989, cât şi în perioada 1996-2000.

Pe tatăl său îl chema Gavril Pop şi era originar din Bădăcin. Gavril Pop a făcut armata la Legiunea 4 Nistru Călări. Deşi avea numai 4 clase „era isteţ” şi a ajuns şef de patrulă în regiunea Soroca. A prins câţiva contrabandişti şi doi spioni ruşi şi a fost lăsat în permisie unde se întâlneşte cu Iuliu Maniu, care intervine pentru el şi este mutat la Legiunea VII Jandarmi din Cluj, unde mai erau doi bobotani: Vasile Buhaiu, viitorul său cumnat şi Ilie Fanca. Iată cum relatează emoţionat Ioan Pop episodul în care tatăl său s-a întâlnit cu Iuliu Maniu, pe care-l redăm în continuare, fiindcă el este semnificativ pentru modestia şi ajutorul dat de marele om politic consătenilor săi: „Când a venit acasă, din Dealul Bădăcinului a văzut în Dealul Țarinii – era casa lui Maniu – că lumea afluează dinspre biserică acolo. S-a dus şi el din curiozitate să vadă ce-i acolo. Într-adevăr, Maniu era echipat în straie ţărăneşti, opinci şi şi-a făcut şi el loc să-l vadă pe primul ministru, care l-a întrebat: – Unde faci armata ?/ – Păi, la 4 Nistru/ – Bun. N-ai vrea tu să fii mai aproape de casă ?/ – Ba da, aş vrea Excelenţă da m-am dus unde vrea ţara. Maniu a scos ceva de scris, şi-a notat într-un carnet şi după 10 zile când s-a întors la unitate comandantul îl întreabă: – Bine măi Pop da tu nu mi-ai spus că eşti rudă cu Maniu, cu Excelenţa Sa, domnul prim ministru / – Păi nu sunt rudă, sunt vecin. Într-adevăr, erau vecini de grădini (…) Coman