Pentru încă o dată ni se confirmă că România este ţara tuturor posibilităţilor. Am trăit să vedem cum o situaţie de criză, cea din comuna dâmboviţeană Vârfuri, unde, pentru a ajunge la şcoala din centrul localităţii, 20 de copii din satul Cârlăneşti sunt nevoiţi să meargă pe jos dus-întors şapte kilometri, poteca trecând prin pădurea în care s-a aflat ursoaica cu pui care a atacat trei bărbaţi şi o turmă de oi în zonă, este soluţionată prin decizii aberante. Luni, conducerea ISJ Dâmboviţa a decis ca cei 20 de copii din satul Cârlăneşti să nu meargă la cursuri, din cauza ursoaicei cu pui care a atacat trei oameni şi care este un pericol în zonă, în condiţiile în care copiii trebuie să meargă pe jos, drumul trecând prin pădure. Însă, la o zi după, adică marţi, conducerea ISJ Dâmboviţa, autorităţile locale şi conducerea Şcolii Vârfuri au decis ca cei 20 de copii din satul Cârlăneşti să fie transportaţi cu un autoturism al primăriei şi cu microbuzul şcolar, însă opt dintre aceştia, şi anume cei de gimnaziu, adică clasele V-VIII, la întoarecerea de la şcoală să meargă tot pe jos prin pădure, iar părinţii să-şi asume această responsabilitate, fiind puşi să semneze ca primarii pe o coală albă: “Am venit să-mi iau copiii de la şcoală. Acum, la întoarcere, tot pe jos mergem. Sincer, îmi este teamă că dăm nas în nas cu ursoaica, dar trebuie să ne protejăm copiii. În vârf am lăsat câinii ciobăneşti şi mergem cu ei. Am fost la şedinţă, marţi. S-a decis ca microbuzul şcolar şi un Logan de la primărie să vină dimineaţa să îi ia pe copii, adică pe cei 15 care învaţă de dimineaţă, şi anume clasa zero şi gimnaziul. La prânz, Loganul îi duce acasă doar pe cei de la clasa zero şi îi aduce la şcoală pe cei de la clasele I-IV, iar cei de gimnaziu, care sunt opt la număr, trebuie să plece pe jos, că nu se mai poate o cursă şi pentru ei, iar seara îi aduce din nou acasă pe cei de la clasel