Există voci care susţin că numărul locurilor de distracţie din oraşul nostru care îşi adaugă particula de „club“, „lounge“ sau „pub“ e prea mare. Guess what? Stabilimentele de acest gen continuă să se-nmulţească ca ciupercile. Clasica întrebare „cui vrei să te adresezi cu noul club?“ smulge un răspuns cât se poate de onest din partea viitorilor „owneri“: „vreau ca lumea să se simtă bine, şi puştanul de 18 ani, şi familistul de 35“. În traducere, pentru civili, cei care-şi deschid noi locuri de acest gen n-au niciun plan de bătaie, marjând pe felia „de toate pentru toţi“.

Ca o consecinţă, există o cerere cât se poate de mare de barmani, ospătăriţe şi bodyguarzi. Odată personalul „adunat“, se trece la nivelul căutării oamenilor care amestecă empetreiurile. Graţie lipsei oricărui target, la alegerea individului care e răspunzător cu atmosfera sonoră a localului nu mai contează defel aptitudinile lui. Ideea este, „Câţi prieteni are DJ-ul?“ şi „Câtă lume aduce?“. Carevasăzică, inclusiv amestecătorul ăsta de empetreiuri a devenit un soi de agent comercial. Care este „meseriaş“ atâta timp cât clubul este plin şi lumea consumă şi „varză“ dacă noaptea n-a ieşit pe plus. Dacă mai pui la socoteală că orice individ din scara blocului unde locuieşti care are acasă un laptop, o consolă împrumutată şi 80 de giga de muzică poate deveni pentru o noapte „superstar“, e clar că şi numărul acestora a crescut nesimţit de mult.

Marea majoritate a acestor amestecători nu are nici cele mai vagi urme de cultura muzicală, dar vorba aceea, la ce serveşte asta? Un bun aşa zis DJ trebuie să fie popular şi descurcăreţ. Să aibă „gaşcă“ care-l urmează oriunde. Revenind la sezon, da, există deja destule locuri. Marea problemă e că toate-s la fel. Nu mă refer aici la decoruri sau preţuri. Ci la faptul că vezi aceleaşi „feţe“, asculţi aceleaşi „hituri“ şi constaţi că distracţia lipseşte